Păpușile, recenzie

IMG_2846

Nu pot spune că nu mi-a plăcut cartea. Nu pot spune nici că a fost clișeică. A fost un love-story interesant, o dramă, o poveste tristă. Două fete care se iubesc, Luna și Dora. Una dintre ele moare și cealaltă ne povestește prin ce trece, cât de distrusă e. Cartea are ca întrebare principală – care mai e rostul iubirii dacă nu-l poate salva pe celălalt de la moarte?

Iar moartea Lunei este un eveniment stupid, un fel de a muri dureros, un lucru pe care nu și l-a dorit nimeni. Cele două pur și simplu și-au trăit ultimii trei ani și ceva de viață împreună, făcând tot felul de nebunii, împărțind amintiri, de cele mai multe ori doar amintiri frumoase. Luna mi se pare un personaj tipic Nemerovschian, un fel de R., un Cernătescu, un M. – un personaj în jurul căruia nu doar că se învârte acțiunea din carte ci întreaga lume. Am înțeles în final sau cel puțin, asta cred acum, că nu există și în viața reală acest personaj general valabil, care schimbă viețile oamenilor doar prin simpla sa existență. Că cel mai aproape vei fi de o asemenea persoană atunci când o vei iubi cu adevărat, cu toată ființa ta.

Poate nu mi-a plăcut așa de mult cartea pentru că nu sunt lucruri pe care Cristina Nemerovschi să nu le mai fi menționat în cărțile sale anterioare. Toate aceste idei, deși nu la fel de detaliate, sunt lucruri pe care le-am mai auzit înainte și sinceră să fiu, m-am cam săturat. Îmi doream ceva diferit, poate mai violent; poate fără acel tip de personaj dur în aparență, dar sensibil, ascuzând traume, suferință ș.a.m.d. Poate ceva mai light, habar n-am.

Dar nu pot spune că nu mi-a plăcut doar pentru că nu eram eu in the mood. Cred că au fost mai multe motive care au făcut cartea să mi se pară plictisitoare în anumite puncte. Nu m-a atras povestea, în principal. M-am chinuit să o termin, deși alți cititori au spus că nu i-au dat drumul din mână. Nu știu exact ce caut…

Mi s-a părut super-interesantă povestea cu Dora Minodora și Luna Betiluna, faptul că erau cărți pentru copii care i-au marcat copilăria Dorei, alături de alte câteva lucruri. La fel cum bunica Dorei i-a marcat întreaga viață Lunei. În orice caz, recomand cartea celor care își doresc o poveste bună de dragoste, o poveste dintre persoane de același sex – dacă ăsta e un detaliu important… o poveste pur și simplu romantică, tristă. O poveste despre viață și moarte.

3

Anunțuri
Categorii: cărți | Etichete: | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Păpușile, recenzie

  1. Îmi place Cristina Nemerovschi pentru că abordează subiecte pe care alți autori nu îndrăznesc să o facă. Of, încă nu am citit nimic de la ea. Poate că voi începe cu „Păpuşile”.

    Apreciază

  2. read with Adelina

    Inca nu am citit nimic de aceasta autoare

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: