„Nu mai vreau să citesc niciodată…”

Untitled

Cărți care nu-mi plac. Bineînțeles, pare un lucru ușor de zis, perfect logic, chiar simplu dar nu e chiar așa. Am făcut de multe ori această concesie, de prea multe ori am decis să citesc mai departe o carte din curiozitate sau din ideea de a nu o lăsa neterminată… dar cred că ar trebui să fiu ceva mai egoistă cu cărțile și să spun NU atunci când trebuie, așa cum am făcut și în ultima perioadă când am dat destul de multe cărți la schimb, cărți pe care am încercat să le citesc dar am realizat că nu le mai vreau, că sunt o pierdere de timp și că nu merită citite.

Am realizat asta când am dat peste „Lasă-mă să intru”, o carte de 600 de pagini pe care mai am puțin și o termin (dar asta nu pentru că romanul nu ar fi perfect, extraordinar ci din lipsă de timp; altfel, l-aș fi terminat mult mai repede de citit având în vedere că primele două reprize de lectură au durat câte o sută de pagini fiecare). Citind „Lasă-mă să intru” și cărțile autoarei mele preferate, Cristina Nemerovschi am realizat că BINGO! ASTA E! așa trebuie citită o carte și în niciun alt fel. O carte citită cu plăcere, fiecare rând, propoziție, fără să dau paginile să văd cât mai am de citit, fără să mă ia somnul în mijlocul lecturii cum mi s-a întâmplat la marea majoritate a cărților pe care le-am citit. Da, există plăcere în lectură însăși. Chiar dacă respectivele cărți mi-au plăcut într-o anumită măsură, nicio carte nu merită osteneala, nervii, timpul irosit dacă lectura în sine nu este un lucru plăcut.

Așa că am luat această decizie, să nu mai citesc decât cărți care mă captivează, care îmi plac DINAINTE să le termin… Și nu contează cât de mult mă împinge curiozitatea să termin seriile de care m-am apucat înainte. Nu voi mai citit nimic care mă plictisește și care la sfârșit, oricum se dovedește a fi fost o pierdere de timp.

Voi ce ziceți? Și voi ați făcut concesii din astea? Ați citit cărți care nu v-au plăcut… ați lăsat lectura să devină o corvoadă?

Publicat de Cristina Boncea

Cristina Boncea s-a născut pe 1 ianuarie 1998, a absolvit Facultatea de Filosofie și are cinci romane publicate la activ (trilogia "Octopussy", "Mi-ai promis că vom muri împreună" și "Evadare din Insula Libertății").

11 gânduri despre „„Nu mai vreau să citesc niciodată…”

  1. Urăsc când dau peste astfel de cărţi! Încerc să le aleg cu grijă şi totuşi pot să mai găsesc câte una pe care, oricât aş încerca, n-o pot duce până la capăt. Nu-mi palce să las cărţile nefinisate şi încerc să le duc până la capăt, chiar dacă nu îmi plac prea mult. Însă chiar toamna asta am dat pe nişte cărţi pe care chiar nu le-am putut finisa şia m renunţat pur şi simplu la ele. Unele erau pentru şcoală…btw, uneori nu înţeleg ce ne bagă în program …>.<

    1. Nu stiu; niciodata n-am citit ceva ce imi trebuia pentru scoala tocmai din ideea de a nu distruge placerea lecturii, de a o transforma in obligatie.

      1. Oricum majoritatea profesorilor nu fac diferenta intre elevul care a citit o carte si cel care a citit un rezumat pe net sau un comentariu intr-o culegere, deci de ce m-as fi chinuit? Am citit putin din literatura scolara si doar ce am vrut eu, pe restul o sa incerc probabil sa le citesc la un moment dat, daca imi plac bine, daca nu, nu.

  2. am avut ….parte de carti frumoase, mai ales cele din bibliografia scolara(literatura universala, in liceu, a fost bine aleasa, mi-a placut foarte mult). nu am fost nevoita sa renunt la carte pe parcurs..

  3. Era o perioada cand si eu citeam orice carte incepeam, doar pt a nu o lasa-o terminata. Si pentru ca nu imi placea, trageam de timp, citeam greu…
    Ajungeam sa pierd timp pretios, timp in care puteam citi ceva ce imi placea.
    Am ajuns insa sa fiu mai egoista. Citesc doar ce imi place, iar daca nu ma capteaza, abandonez.

    1. Asta e cea mai bună decizie. :) Cred că e îngrozitor să stricăm lectura, activitate care NE PLACE, cu cărți care NU NE PLAC. E ridicol. Nu cred că e egoism. Mi se pare lucrul corect.^_^

  4. Un timp am vrut să termin cărțile pe care le începeam chiar dacă nu îmi plăceau, căci mă găndeam nu că trebuie să le termin, ci că poate până la final îmi va plăcea. Acum nu mai fac asta. Abandonez cărțile şi le reiau dacă sunt de părere că sunt pregătită şi am suficientă răbdare.

  5. O singura data am citit carti care nu imi placeau pana la sfarsit, eram plecata in vacanta si nu mai aveam alte carti cu mine, vacanta s-a prelungit in mod neasteptat datorita unor inundatii care au stricat calea ferata si eu am citit tot ce am prins, muream de plictiseala. In rest nu am considerat niciodata ca trebuie sa citesc ceva sau sa termin o carte, exista carti care imi plac si carti care nu imi plac si e normal sa fie asa, citesc de placere in fond si in definitiv.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Cristina Boncea

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura