Afirmație: „De fiecare dată când urmărești un reality-show, o carte moare.” (sau alte formulări ale aceleiași probleme)
Opinie personală:
Această afirmație mă deranjează foarte tare, fiind o fană înfocată a reality-show-urilor. Eu nu cred că oamenii care urmăresc astfel de emisiuni sunt neapărat inculți, fac parte din pătura de jos a societății sau cine știe ce se mai spune despre ei. Știu că reality-show-urile sunt foarte criticate, dar mi se pare mult prea exagerat să spui că acest lucru afectează literatura sau, și mai grav, lectura personală. Pot să citesc Kafka și să mă uit la Iubiri Interzise în același timp (ei bine, nu chiar, but you get the point). Eu nu cred că televizorul are o putere așa de mare încât să prostească un om. Totul provine din interior iar gândurile și ideile cuiva nu pot fi schimbate la 180 de grade doar prin butonarea unei telecomenzi.
Mie personal îmi place atmosfera unui reality-show, pe care deseori o caut și o găsesc în romanele chick-lit, spre exemplu. Eu cred că este un lucru ce face parte din natura umană, se poate găsi în fiecare ființă chiar dacă nu citește și nu se uită nici la televizor. Reality-show-urile sunt povești pentru mine, inspirate din realitate – PRECUM CĂRȚILE.
Așa că nu văd unde este răul și de ce e o așa mare blasfemie să le urmăresc și să îmi placă. Acestea nu schimbă cu nimic percepția mea asupra lumii și mai ales asupra lecturii ci doar mă delectează pentru câteva ore, mă relaxează într-un fel și îmi prezintă perspective noi, interesante ce îmi stimulează imaginația, creativitatea.
Argumentul meu principal este că reality-show-urile se aseamănă foarte mult cu ideea unei cărți, aceea de a transmite indirect un mesaj prin intermediul unei povești așa că, cu atât mai mult ar trebui cel puțin băgate în seamă dacă nu, mai puțin disprețuite.
Voi ce părere aveți? Poate televiziunea să afecteze lectura sau vice-versa? Au reality-show-urile un impact atât de mare asupra culturii unui om?
Ar fi o adevărată prostie să dăm vina pe televizor pentru incultura populației. Televizorul poate influența și dezinforma numai dacă noi îi permitem și nu o poate face într-o foarte mare măsură. Văd că eu mă uit la televizor și încă am creier și iubesc cărțile. Termenul CARTE nu este opus termenului TELEVIZOR.
hmm,
Eu nu ma uit prea des la televizor (din an in paste) asa ca nu pot sa zic despre mine, dar pot sa spun despre prietena mea.
Are o traditie, in care se uita imreuna cu mama ei la suleyman magnificul si la tot felul de reality-show-uri care mie mi se par banale si nu e vreo inganfata sau nu citeste carti, ba din contra!
nu spun ca toti cei care se uita sunt banali sau cretini, fiecare e in felul lui!
Nu e deloc rau sau prostesc sa te uiti la asemenea lucruri, pana la urma dezvaluie o parte natura noastra.
Poti citi carti si te poti uita si la telenovele sau seriale de „casnice” daca asta te face sa te simti bine, lumea judeca prea aspru, parerea mea…
Oamenii nu doar că sunt aspri, ci şi vorbesc fără cunoştinţă de cauză. Un om nu poate cunoaşte perfect potenţialul intelectual al unei persoane şi totuşi cu toţii vorbesc aiurea.
Exteriorul mereu a contat la noi de cand e omul pe pamant si pana v-om muri, putine specimene(ca sigur asa ne numesc ei) nu judeca dupa aceasta inselatoare fatada/masca.
Urăsc să judec omenirea, căci sunt inclusă în ea. Dar nu pot nega câtă dreptate aai.
E o prostie, ca multe alte mituri. Nu conteaza la ce te uiti, ci felul in care o faci.
E ca si cum ai spune ca o femeie care se uita la telenovele e o inculta mahalagioaica. Exista femei care se uita la telenovele doar pt a saliva cand vad actorul, si exista cele care o fac intr-un mod educativ si dupa cateva episoade deja stiu spaniola.
La fel si cu reality show-urile. O poti face pentru a te amuza si relaxa (cum o fac si eu), iar acest lucru nu te face incult.
Nu sunt de acord cu tine decat partial. E adevarat ca nu poti sa faci o legatura directa intre cat citeste un om si la ce se uita la televizor. Totusi, fiecare lucru cu care intram in contact ne influenteaza personalitatea, iar comportamentele prezentate intr-un reality show vor influenta comportamentul celor care urmaresc emisiunea.
Mai exact, acele comportamente sunt valorificate ca pozitive si reproduse in societate (pentru ca apar la TV deci sunt grozave). Televiziunea creaza modele si le creaza in functie de ce aduce audienta, fara sa tina cont de efectele negative (un prim exemplu este acela ca o mare parte din reality show-uri sunt de fapt regizate, daca te uiti pe anunturile pe care le dau agentiile de modeling, pe grupurile de facebook de exemplu, o sa vezi ca sunt cautati oameni care sa participe la astfel de emisiuni si sunt platiti extrem de bine). Pe de alta parte te vor lasa sa vezi doar ce vor ei din ceea ce se intampla. Gandeste-te la Hunger Games, la televizor se vedea doar ce voia regizorul sa arate, adevarul era modelat de televiziune.
Mai exact, telespectatorii, pusi in fata unei monstre de viata reala, vor ajunge sa judece ceea ce vad, sa creada ca ei stiu mai bine, ca au dreptul sa faca comentarii legat de alegerile celor care isi traiesc viata in fata camerei. Si se ajunge tocmai la ceea ce te nemultumeste pe tine, se creaza stereotipuri negative, oamenii sunt categorisiti, se stie deja cine are dreptate si cine nu si totul pentru ca viata privata a cuiva este expusa public.
Binenteles ca fiecare are dreptul la o opinie si trebuie sa ne respectam reciroc. Totusi, daca vrei sa vezi in ce masura un mit este adevarat te uiti pe statistica pentru ca statistica nu minte niciodata. Mai mult, are avantajul ca iti arata si lucruri pe care nu le poti observa in cercul tau – unde e posibil sa se regaseasca exceptile sau care e posibil sa fie minoritar la nivel global. Vezi cat la suta din cei care citesc urmaresc reality show-uri si invers.
Iti recomand o carte care trateaza tema asta, am citit-o de curand si m-a impresionat profund, Amelie Nothomb – Acid sulfuric. Nu stiu daca o sa-ti placa dar poti sa incerci sa o citesti, cred ca trage un semnal de alarma important in acest sens.