Cristina Boncea

Scriu acest post pentru că am observat că mulți cititori sunt nelămuriți în legătură cu oamenii care vor să-și vândă sau să-și dea cărțile la schimb. Înțeleg acest comportament, atunci când ai citit câteva cărți și ai deja o mică colecție de romane; nu-ți poți imagina cum ai putea renunța la ele, chiar dacă nu toate ți-au plăcut la fel de mult.

Cred că am fost și eu așa într-o perioadă, dar mi-am schimbat părerea după primele schimburi. Nu pot argumenta acest post (și părerea mea vizavi de schimbul și vânzarea de cărți), fără să vă spun o scurtă istorisire personală.

M-am reapucat serios de citit prin 2010, după o pauză de câțiva ani în care nu prea mai citisem nimic. Cred că atunci îmi făcusem și primul blog de cărți, pe blogspot, după ce urmărisem bineînțeles activitatea multor altor bloguri livrești. Cred că m-am reapucat de lectură pe la sfârșitul anului, pentru că am reușit să termin doar 15 volume (conform contului meu de Goodreads). Am citit atunci toată seria Academia Vampirilor și cam aceasta este seria care a marcat intrarea mea în lumea YA/Fantasy. Vă dați seama că a devenit instant seria mea preferată, pe atunci. Au urmat apoi Georgina Kincaid, trilogia Forțele Răului Absolut, Casa Nopții, Cercul Secret, Fallen, Hush Hush, Micuțele Mincinoase, Jocul Minciunii și alte cărți lansate de editura Leda.

Aveam o pasiune pentru cărțile cu vampiri datorită seriei Vampirii Sudului, de care îmi amintesc că mă apucasem după ce am văzut primul episod din serial, care mi-a plăcut la nebunie (acest lucru nu s-a schimbat nici acum). Îmi amintesc exact momentul când, la librărie, am dat cu ochii de primul volum din Academia Vampirilor. Totul a început de acolo. Am petrecut trei ani citind acest gen de cărți, făcându-le recenzii, lăudându-le. Desigur, unele dintre ele încă îmi mai plac, sau cel puțin, încă vreau să le citesc.

Printre aceste cărți, citeam în paralel și multe romane pentru copii (plăcerea mea vinovată), dar și câteva ceva mai serios cum ar fi auto-biografii sau romanele Cristinei Nemerovschi. Nu regret că am început cu genul YA/Fantasy pentru că pornind de la acele romane simpliste și uneori de duzină, am ajuns să-mi dau seama ce-mi place cu adevărat și ce vreau de la o carte, și am ajuns să descopăr alte cărți pe gustul meu.

De aceea, în anul 2013 de exemplu, lucrurile s-au mai schimbat. Am citit romane clasice, mai filozofice și nu așa de ușor de citit precum cele dinainte, dar asta nu mi-a displăcut.

Revenind la subiectul principal și deci, încheind paranteza, în această perioadă de timp (2011-2014) am făcut multe schimburi de cărți. Câștigam multe romane la concursuri, le citeam, dar nu toate îmi plăceau. Trebuia să le găsesc un rost așa că uneori le ofeream ca premii la concursuri. Mi-am șters primul blog după o perioadă, dar am continuat să citesc și să scriu recenzii pentru un an și ceva. În această perioadă de translație, între 2012 și începutul lui 2013, am realizat brusc că nu-mi mai plac romanele YA/Fantasy. Nu știu de ce, nu știu cum, dar a venit dintr-o dată. Dar aveam atâtea! (ca să vă dau un număr estimativ, în jur de 30+). Poate nu un număr imens, pentru iubitorul de astfel de romane obișnuit, dar un număr suficient de mare, care să ocupe destul loc. Ce am făcut cu aceste romane? Le-am dat la schimb! Era singura soluție, și încă mai am câteva de care vreau să scap. Bineînțeles, multe dintre ele au ajuns din nou premii la concursuri, dar am efectuat și o grămadă de schimburi, în general.

Deci, în mod evident, sunt pro schimbului de cărți. Sunt pro și vânzării de cărți, dar nu am făcut acest lucru dintr-un motiv personal, care nu trebuie generalizat; eu nu spun ce ar trebui făcut sau cum e bine, ci pur și simplu ce fac eu.

Nu-mi vând cărțile pentru că nu vreau să primesc bani în locul lor, ci alte cărți. Banii dați la început oricum nu vor mai fi recuperați niciodată. Aici, veți spune că oricum cu banii primiți pot cumpăra alte cărți dar eu mă cunosc mai bine și știu că nu i-aș întrebuința cu acest scop. În plus, atunci când faci un schimb, nu primești întotdeauna exact ceea ce ți-ai dori de la cealaltă persoană. Trebuie să vă adaptați după nevoile literare ale celuilalt și așa ajungă să primești la schimb o carte de care poate nici n-ai auzit, dar care ți s-a părut interesantă, bazată pe descriere sau copertă (din nou, cel puțin așa mi se întâmplă mie). Cu alte cuvinte, acest schimb de cărți îți poate lărgi orizonturile, te poate face să citești ceva ce nu ți-ar propus, dar care te poate surprinde. Mi se pare mult mai plăcut decât să primești pur și simplu bani, care nu-ți oferă nicio surpriză, niciun folos cultural și poate nici măcar o bucurie, dacă nu ai mare nevoie de ei.

Am dat mereu la schimb cărți de care eram sigură că nu-mi mai plac, că nu au nicio valoare și pe care nu mai vreau să le dețin. Nu regret niciun schimb pe care l-am făcut și nicio carte pe care am primit-o. Din nou, chiar dacă poate romanul primit nu e mereu pe gustul meu, știu că îl pot oferi și pe acesta la schimb pe o altă carte mai interesantă. Poate sună aiurea pentru cineva mai sceptic sau care nu a luat parte la prea multe schimburi dar, doar ca exemplu, pot spune că am primit la schimb cărți uluitoare, la care nici nu mă așteptam; am primit întreaga serie Harry Potter, am primit cărți Gossip Girl care sunt atât de greu de găsit în zilele de azi, am primit continuări care de asemenea nu sunt așa de ușor de găsit (seria Jurnalul unui vampir), am primit primele zece volume din Vampirii Sudului și multe alte cărți pe care le am în bibliotecă și le voi prețui veșnic, majoritatea fără să știu dinainte că îmi vor plăcea așa de mult. Nu aș fi dat peste acele cărți dacă primeam bani pe cele date de mine și mă duceam la librărie cu ei.

După ce citesc multe cărți, poate după un an sau câteva luni, mereu mă așez și mă gândesc la ce am citit. Care carte mi-a plăcut cel mai mult și care nu mi-a plăcut deloc. După acest bilanț, unele dintre cărți sunt trecute în rândul celor pe care nu le mai vreau, din diferite motive.

Cel mai des întâlnit motiv este faptul că nu sunt suficient de profunde pe cât mi-aș dori eu, că nu am reușit să extrag suficiente idei cât să mă facă să cred că respectiva carte chiar merită păstrată.

Aici cred eu că este discrepanța între cei care își dau cărțile și cei care țin de ele cu mâinile încleștate. Eu cred că este o minciună să-ți spui că fiecare carte este valoroasă. Poate în număr mic, așa o fi, dar dacă pui Procesul lui Kafka și Nu plânge sub clar de lună de Heather Davis una lângă alta, rezultatul este clar.

Nu sunt aici să judec iubitorii de YA/Fantasy sau cărțile în sine. Tot ce vreau să spun e că fiecare avem cărți care ne-au fost de folos mai mult decât altele și că nu mi se pare greșit să vrei să dai câteva dintre ele, fie spre vânzare fie la schimb. Știu că atunci când te uiți la biblioteca ta, unde totul e frumos aranjat, și îți vezi toate cărțile… te gândești că nu ai putea renunța la niciuna. Dar dacă le iei pe rând, le privești individual, vei realiza care sunt de fapt cele la care ții mai mult.

În orice caz, aceasta este părerea mea și în același timp, motivul pentru care renunț la multe dintre cărțile mele. Vreau să aud și părerea voastră referitor la acest subiect. Voi faceți schimburi de cărți? Sau vă e greu să renunțați la ele? De ce?