Fascinație, recenzie

În primul rând vreau să spun că am mai citit o singură care de acest gen înainte și aceea este Urme în timp de Petru Popescu (pe care v-o recomand) așa că probabil am comparat constant cele două cărți în mintea mea, cu mențiunea că Fascinație este mult mai complexă și mai frumoasă.

Cartea m-a captivat de la primele cuvinte, deși descrierea și coperta mă cuceriseră deja dinainte. Mă așteptam să găsesc o poveste legată de junglă, de supraviețuire și de misterele pe care o asemenea viață le ascunde iar așteptările nu mi-au fost înșelate ci chiar depășite. Personajul principal al cărții este Marina Singh, un doctor specializat în farmacologie iar acțiunea debutează atunci când aceasta află despre presupusa moarte a unui coleg, trimis în Amazon de către firmă. Marina, care are o relație mai mult decât profesională cu șeful ei, este trimisă să afle ce s-a întâmplat cu colegul ei, Anders Eckman cât și să raporteze cu privire la progresele efectuate de doctorița Swanson, pentru al cărei proiect compania plătea sume imense și de la care așteptau, bineînțeles, rezultate. Marina ajunge cu greu la tabăra de cercetare a doamnei Annick Swanson dar, când în sfârșit o face, lucrurile se schimbă iar scopul inițial al Marinei se transformă în ceva mult mai mare și mai important, descoperind viața tribului Lakashi, ale cărei femei beneficiau de fertilitate infinită. Medicamentul la care lucra Annick Swanson se referea la acest ajutor pentru femeile din întreaga lume cât și la un tratament pentru malarie, ambele rezultând din aceleași plante și scoarțe de copac din care femeile tribului Lakashi mâncau aproape zilnic. Doctorița încearcă să experimenteze buna funcționare a medicamentului pentru fertilitate pe propria piele, dar rezultatul este dezastruos. Pe lângă asta, Marina trebuie să decidă ce îi va spune șefului și partenerului său de cuplu și a cui cauză o va susține, pe cea a științei sau pe cea a inimii. Decizia Marinei cât și deznodământul acestui roman îl veți afla singuri, stând cu sufletul la gură, când îl veți citi.

Nu pot spune că am fost dezamăgită de final însă mi-aș fi dorit să fie mai clar evidențiate urmele cu care Marina a rămas după ce s-a întors din junglă. Cartea este despre o legătură ruptă, despre pășirea într-o lume complet diferită de viața sa anterioară, o lume care însă a captivat-o și la care ar fi greu să renunți. Doamna doctor Swanson și doctorul Rapp și-au dedicat întreaga viața tribului Lakashi și vieții lor din junglă iar Marina era pe cale de a le urma pașii.

Titlul cărții este foarte bine ales pentru a descrie sentimentele, atât ale Marinei cât și ale cititorului cu privire la lumea descrisă în roman. Mai că mi-aș dori ca această carte să aibă o continuare și să pot urmări mai departe desfășurarea lucrurilor în viața Marinei și a tribului Lakashi. Mi-am imaginat totul ca pe un film, pe parcurs ce citeam și chiar și acum cred că dacă ar fi ecranizat conform cărții, ar fi unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.

Sunt multe detalii medicale, conform meseriei personajelor implicate dar, ca în orice alt roman, sentimentele protagonistului sunt puse în joc și scoase în evidență. Chiar dacă narațiunea este făcută la persoana a IIIa, tot ce vede Marina are aceeași intensitate și aspect spectaculos. Puține romane reușesc să aibă o acțiune atât de vie, fără a deveni plictisitoare. Mă bucur că am avut dreptate de la început, când am spus că Fascinație probabil va fi următoarea mea carte favorită. Sunt multe teme aduse în discuție iar personajele nu spun niciodată tot ceea ce gândesc, lăsându-ne pe noi să citim printre rânduri. Doamna Swanson rămâne rece și autoritară până la bun sfârșit și nu este nicăieri menționat care ar fi trebuit să fie decizia Marinei, în paralel cu doctorița. Naratorul nu critică, ci doar relatează, dar lucrurile par oricum evidente într-un fel. Atunci când trăiești asemenea experiențe, nu te poți dezlipi niciodată cu adevărat de ele.

Povestea este una realistă, neînfrumusețată dar nici violentă iar mie personal mi s-a părut foarte credibilă. O recomand tuturor celor care vor să înțeleagă mai multe despre știință, despre alte culturi și despre natura umană, în special. Cred că mesajul principal este că oamenii de pretutindeni vor avea mereu ceva în comun, care îi unește și îi ajută să se înțeleagă între ei, poate chiar Limbajul Universal menționat de Paulo Coelho în Alchimistul. Nu pot decât să spun că îmi doresc să recitesc cartea de multe ori în viitor, pentru a putea pătrunde din nou și din nou în viața descrisă, viața în junglă, pe care cel mai probabil nu voi ajunge niciodată să o trăiesc pe pielea mea (deși mi-aș dori). Și bineînțeles, aș vrea să citesc mai multe dintre operele Annei Patchett.