Harry Potter și pocalul de foc, recenzie

Mi s-a părut că a durat foarte mult până am terminat cartea asta și cred că este cea mai groasă dintre cele citite până acum. În acest volum, Lordul Întunecat învie. Acțiunea principală este legată de Turnirul Vrăjitorilor și cele trei probe la care Harry participă. Mi s-a părut că au fost mult mai multe sub-ploturi decât era necesar și nu de puține ori mi s-a întâmplat să mă încurc în personaje și rolurile lor în carte. Nu am găsit nimic spectaculos la această carte și ca de obicei, confruntarea dintre Harry și Cap-de-Mort a fost patetică, lipsită de substanță și m-a făcut mai mult să râd în agonie decât să o iau în serios.

Nu este o serie middle-grade, pe wikipedia cel puțin este privită ca YA. Am decis să citesc romanele Harry Potter pentru simplul motiv de a nu fi în necunoștință de cauză, de a înțelege seria care a marcat o generație. Până acum, filmele mi s-au părut mult mai bune și aștept cu nerăbdare să urmăresc acest film.

În carte se conturează din ce în ce mai mult relația Ron-Hermione, acum că ei au paisprezece ani. Harry nu o duce deloc bine și are numai necazuri pe parcursul romanului. Cartea este o luptă de putere între bine și rău, având ca reprezentanți principali Dumbledore și Cap-de-Mort. Acum pare să înceapă adevărata acțiune din moment de istoria se repetă dar cel mai probabil Harry va salva situația, cum părinții lui n-au reușit să facă înainte. Am știut de la prima carte că nu-mi va plăcea seria dar aversiunea mea față de ea crește din ce în ce mai mult și mai repede. Situația a fost salvată în anumite părți de unele momente amuzante și de personaje precum Dobby sau Hagrid. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi să citesc volumul V, care are 800+ pagini. Deja simt că totul e o cauză pierdută și în continuare, nu reușesc să înțeleg de ce această serie a captivat un public atât de mare. Când spun că e nerealistă mă refer la modul firesc de desfășurare al lucrurilor, la faptul că totul se potrivește din prima încercare, la faptul că e așa de evident și previzibil că binele va învinge răul și totuși din asta nu izbutesc să învăț nimic. Nu reușesc să găsesc răspunsul la întrebarea „de ce?”, autoarea presupunând probabil că răspunsul e evident. Îmi doresc ca Harry și prietenii lui să ajungă cât mai repede la vârsta mea de acum (16 ani) și să le urmăresc emoțiile și acțiunile de atunci, sperând că poate voi reuși să fac orice fel de conexiune, să mă pot raporta la viața pe care o au ei în vreun fel.

În concluzie, nu-mi place deloc această serie și abia aștept să o termin de citit. Mi-a fost greu până și să-i dau un rating, din moment ce mi-a creat atâta neplăcere în timpul lecturii. Pentru unele momente care m-au făcut să nu mă mai tot uit la numărul paginii și la sfârșit, ca să văd când se încheie capitolul, evaluarea mea este puțin mai mult decât zero.