Cristina Boncea

Eu și clasicii nu ne prea înțelegem dar Kafka a fost chiar agreabil. E o carte de care am tot auzit înainte și știam că e un must-read. Acum mă pot mândri oarecum că știu despre ce e vorba și totuși cartea nu a fost deloc extraordinară sau măcar pe aproape.

Este povestea lui Josef K. care află într-i dimineață că este arestat și totuși în stare de libertate până la pronunțarea sentinței. Pe parcursul celor aproximativ 200 de pagini el caută o rezolvare a acestui caz despre care nu știe nimic și nici nu are un mod concret de a se informa. Din punctul meu de vedere, situațiile din carte pot duce până la un comic bolnav chiar dacă finalul este tragic. Nu aș numi cartea o dramă, în orice caz.

K. are treizeci de ani iar procesul lui durează un an. Este un bărbat afemeiat și nu foarte politicos, cu un complex de superioritate în special asupra bărbaților. De-a lungul romanului, mulți oameni se oferă să-l ajute în procesul său însă, datorită spațiului lăsat între desfășurarea și finalul acestuia, nu putem decât să conchidem că aceștia nu au reușit.

Nu este menționat timpul și locul desfășurării acțiunii dar nu pot decât să presupun că lucrurile se petrec la începutul secolului XX. Nu știu dacă în acea perioadă procesele se desfășurau în modul precizat în carte și anume că avocații erau de contrabandă iar inculpaților nu li se acorda nicio informație, întregul sistem fiind ierarhizat după funcțiile ocupate și o dată cu această ierarhie de putere, nici informația nu se putea găsi în întregime decât la tribunalul suprem. K. este o persoană foarte lucidă și inteligentă și totuși mi se pare că nu are nicio șansă să reușească, sunt prea multe lucruri pe care nu le cunoaște și la care nu poate ajunge. Majoritatea scenelor menționate au strictă legătură cu procesul deoarece de la o atitudine nepăsătoare, K. avansează la disperare.

Nu am remarcat nimic legat de uși și nu mi-am dat seama de rolul acestora. Îmi fac griji cu adevărat cu poate nu am înțeles romanul cu adevărat. O să urmăresc ecranizările efectuate după acest manuscris incomplet, aș putea spune, sperând să mă ajute să înțeleg mai bine.

Mi s-a părut că fiecare om pe care-l întâlnea K. avea o perspectivă diferită asupra Legii și a Justiției iar aceasta este tema principală a romanului, după câte mi-am putut da seama. K. luptă cu îndârjite împotriva ei deși în carte există un pasaj în care i se spune că legea nu ține ostatec pe nimeni, că oamenii doar vin și pleacă iar legea doar îi servește. K. se luptă cu un sistem invizibil, inaccesibil și are parte de un sfârșit la fel de incognito. Deci, se poate spune că e un roman destul de tulburător. Sunt sigură că mesajul său este unul profund, dar eu una, nu am reușit să-l percep din aceste rânduri.