Cartea aceasta a intrat direct în topul preferatelor mele. Este cea mai groasă dintre cărțile Gossip Girl pe care le-am citit până acum dar am parcurs cele 560 de pagini cu mare ușurință dar și tristețe, deoarece am urmărit serialul înainte de a le citi și am rămas foarte atașată de el. Acest volum nu este primul ci chiar antecedentul acestuia, volumul 0,5 care povestește de unde a pornit întreaga aventură a adolescenților protagoniști ai seriei. Serena, Blair, Vanessa, Jenny, Dan, Nate și Chuck apar la vârsta de cincisprezece ani, respectiv doisprezece în cazul lui Jenny, confruntându-se cu diferite probleme de moment, printre care și începutul celor două relații cu cele două prietene ale sale, Nate împreună cu Serena și Blar simultan.
Nu am reușit să-mi dau seama foarte bine până acum că seria nu este atât de superficială pe cât credeam ci că, precum în orice carte, se găsesc înțelesuri ascunse printre rânduri. Am văzut mult mai clar că viața personajelor nu este deloc roz, iar banii lor nu îi ajută cu nimic în lupta ce se dă înăuntrul lor. Fiecare se refugiază în ceva anume, Serena e petrecăreața, Blair e bulimică, Nate își începe drumul de junkie iar Chuck e pur și simplu Chuck. Dan se apucă de fumat pentru a-și reprima frustrarea adusă de faptul că Serena nu știe că el există iar Vanessa se rade în cap și-și schimbă lookul pentru ca mai apoi să se îndrăgostească de Dan și să afle că acesta e defapt înnebunit după Serena. Vanessa pare cea mai fericită dintre toți iar partea ironică este că ea nu are bani.
E foarte greu să trăiești detașat de toate luxurile despre care citești în aceste cărți sau pe care le-ai văzut în serialul TV. Firmele și mâncărurile, toate numele celebre te fac să te simți important, te fascinează fiindcă este o lume ideală, în care toți oamenii ar vrea să trăiască. Cu toate acestea, sentimentele personajelor sunt adânci doar că sunt reprimate prin aceste distracții (dublu sens, atât de petreceri cât și de distragere a atenției).
Cu alte cuvinte, cartea asta, fiind mai lungă decât celelalte, a reușit să mă captiveze complet în această lume ideală și să mă facă să iubesc personajele și mai mult, dacă asta era posibil. Încă îmi doresc să văd mai multă acțiune legată de Chuck, care nu prea apare ca personaj principal, contrar serialului dar am citit doar patru cărți din totalul de treisprezece publicate la noi în țară.
Recomand această carte, cât și întreaga serie, iubitorilor de chick-lit, de romance dar mai ales iubitorilor de dramă. Ratingul meu este aproape maxim, poate tocmai din cauză că Chuck a lipsit din peisaj.
Un gând despre „Un trio infernal, recenzie”