Acest volum mi s-a părut mult mai bun decât primul. Cred că mă afectează foarte mult faptul că am văzut mai multe secvențe din filme și am deja idee despre ce se vorbește în carte și în acest fel, mi se pare totul mult mai predictibil. Oricum mi-a fost clar de la bun început că nu voi fi o fană înfocată Harry Potter. În acest volum, Harry îl înfruntă din nou pe cel mai mare dușman al său, Cap-de-Mort iar situația mi se pare asemănătoare cu cea din prima carte. Voi continua bineînțeles seria cu speranța că volumele îmi vor plăcea din ce în ce mai mult și voi reuși să mă atașez de personaje.
Din acest volum, cel mai mult mi-a plăcut de Dobby, spiridușul. Unele scene mi s-au părut foarte comice dar cel mai mult mă amuză sarcasmul din dialogurile lui Ron. Înțeleg că Hogwarts este o lume ce pare extraordinară pentru un cititor poate mai tânăr, dar acum pot spune că am descoperit lumi mult mai complexe și frumoase în alte cărți. Cărțile sunt ușor de citit iar personajele sunt simpatice, acțiunile se leagă logic însă ceea ce îi lipsește este bineînțeles, o doză cât de mică de realism. Prin asta nu mă refer la vrăji și creaturi magice ci la sentimentele și legăturile dintre personaje.
În orice caz, sunt curioasă cum va evolua Harry deși până acum se ridică la înălțimea așteptărilor iar acest lucru mi se pare extrem de deranjant. Deși autoarea încearcă să dea impresia unui echilibru între rezultatele lui Harry și reputația sa, la finalul fiecărui roman tot el reușește cumva să devină eroul școlii, folosindu-se de instinctul său înnăscut în locul cunoștințelor.
Nu regret faptul că nu am citit această serie în copilărie. Chiar dacă ideea unei școli de vrăjitorie îi aparține exclusiv lui J. K. Rowling, asta nu face seria Harry Potter și cea mai bună serie de acest gen. Cu alte cuvinte, sunt încă nemulțumită de această serie, chiar dacă am citit doar primele două volume. Voi urmări în curând și filmul care s-a făcut după această carte și le voi compara.
