Despre basme

Nu sunt o mare fană a poveștilor de tipul binele-învinge-răul dar ca orice copil, eram interesată de astfel de lucruri când eram mai mică. Pe lângă cele două desene de pe Minimax, poveștile fraților Grimm și cel cu Hans Christian Andersen, vreau să spun că eu nu am citit în viața mea un basm. Tot ce am făcut a fost să le colecționez casete cu povești și încă am o cutie plină. Am ascultat poveștile alea de zeci de ori și pe atunci știam să le și zic pe dinafară. Preferatele mele de atunci au rămas și acum preferatele mele, chiar și după ce le-am înțeles mai bine povestea. Vreau doar să fac un rezumat foarte scurt a câtorva basme…

În primul rând, mi-a plăcut foarte mult Mica Sirenă când eram mică. Rezumatul: o fată renunță la tot ce are pentru a se mărita cu un prinț. Prințul se mărită cu alta iar sirena moare. Cred că asta e cea mai tristă poveste de dragoste pe care am auzit-o vreodată… sirena s-a transformat apoi în fiică a vântului iar asta e și mai trist. I-au redat sufletul doar pentru că îl iubise pe prinț. Cred că cel mai e trist e faptul că nu contează că era sirenă, asta se poate întâmpla și în viața reală. Nimic nu poate fi mai teribil. Deci cred că de asta îmi plăcea, pentru că nu avea un final fericit.

Ce mi-a mai plăcut a fost Crăiasa Zăpezilor. Caseta pe care am ascultat-o avea și cântece care mă întristau teribil. Rezumatul: o fată renunță la tot ce are pentru a-și aduce înapoi prietenul. Când se întorc, timpul a trecut atât de mult încât nimic din ce știau ei nu mai era acolo. Cred că asta e cel mai traumatizant lucru și din nou, se poate întâmpla și în realitate. Să zicem că ai fost undeva singur și n-ai avut deloc contact cu lumea reală. Când în sfârșit te-ai întors… Mi se pare chiar mai trist decât Mica Sirenă. În ambele povești, cineva le aștepta acasă. Însă copiii au ales altceva, au vrut să aibă propria lor aventură și asta a fost o mare greșeală. Deși, bineînțeles, Hans nu a decis ca Crăiasa să îl răpească. Mi se pare că nu contează faptul că până la urmă l-a găsit pe Hans și s-au întors acasă. Nimic bun nu a rezultat din călătoria lor ci le-a distrus viața ireparabil. Cea mai mare tragedie pe care mi-o pot imagina.

O altă poveste este Motanul Încălțat. Iubesc mesajul acestei povești anume, dacă ești destul de inteligent nu contează cum ai ajuns acolo – îți poți păstra poziția. Adică binele nu învinge răul ci hoțul neprins e negustor cinstit. Adică, motanul e mai degrabă personajul negativ în povestea asta pentru că fură palatul căpcăunului. Oricum e foarte amuzantă.

Și, ultima dar nu cea din urmă – Aladin și lampa fermecată, care are un mesaj asemănător. Poți face ce vrei atâta timp cât ești inteligent. Aladin a găsit lampa, a făcut-o pe fată să creadă că e bogat, s-a căsătorit cu ea dar lampa i-a fost furată, apoi împreună cu fata au luat lampa înapoi și sfârșit! Care e morala? De ce a mai acceptat fata să fie cu Aladin? Pentru că el o plăcuse de la început, pentru că o văzuse o dată dar nu era destul de bogat pentru ea așa că a folosit lampa? Și ea se îndrăgostește de el între timp și de aia îl ajută să recapete lampa? De ce nu se desparte de el apoi? Multe semne de întrebare, se pare că nu am preluat din basmul ăsta decât ce voiam eu să aud.

Voi ce credeți că spun basmele astea? Dar altele, precum Scufița Roșie. Mie mi se pare că e vorba doar de faptul că nu trebuie să fii naiv pentru că nu se găsește mereu un vânător care să te scoată din rahat. Sau ce ziceți de Cenușăreasa? Ce a făcut ea bine ca să o aleagă prințul tocmai pe ea? Nu înțeleg de ce cu atâția ani în urmă, un membru al familiei regale își alegea partenerul doar după câteva minute petrecute împreună. Iar Albă ca Zăpada și Frumoasa Adormită sunt doar niște victime salvate la rândul lor de prinți și „mila străinilor”. De ce sunt ele personajele principale când defapt eroii sunt bărbații?

Și era să uit la Rățușca cea urâtă. Și asta e o poveste tristă, ușor de comparat cu societatea noastră.

Vă mai puteți gândi și la alte basme? Au avut vreun impact asupra voastră? Care vă plăceau în copilărie?

Anunțuri
Categorii: cărți | 5 comentarii

Navigare în articol

5 gânduri despre „Despre basme

  1. Cand eram mica,imi placeau la nebunie povestile. Si mai era un desen animat care prezenta basme de fratii Grimm.Il urmaream mereu . :)

    Apreciază

  2. Mi-au placut:Craiasa Zapezii,Peter Pan,Cenusareasa,sunt multe care mi-au placut.

    Apreciază

  3. Andreea Ilie

    Sunt multe povesti care imi placeau cand eram mica: de la cele cu printi si printese pana la cele cu „Ratusca cea urata”, „Fram, ursul polar” etc.
    Eram mare fana a povestilor Fratilor Grimm si Hans Christian Andersen si urmaream cu foarte mare interes desenele de pe Minimax, care aveau legatura cu povestile lor.
    Si acum le mai urmaresc cateodata cu verisorii mei mai mici sau singura, iar fratele meu rade de mine ca inca ma uit la desene! :D

    Apreciază

  4. Mie imi plac si acum,chiar si variantele moderne. Am citit Bestia de Alex Flinn si chiar am fost placut impresionata de ea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: