Despre vampiri și cărți fantasy

Pregătiți-vă pentru un post relativ lung. Nu vreau să critic nimic, ci doar să exprim ce mi-ar plăcea mie să găsesc în acest gen de literatură, ce cuprinde personaje supranaturale precum vampiri, vârcolaci, zâne, etc. O să delimitez postul aici pentru a vă lăsa pe voi să decideți dacă vreți să citiți acest post în continuare.

În primul rând, țin să menționez că nu am citit un număr extraordinar de mare de cărți fantasy așa că mă voi limita doar la cele pe care le-am citit, încercând să nu generalizez prea mult înafara acestora. Am citit câteva serii întregi iar pe unele doar le-am început. Am aflat de existența creaturilor precum sucubi, dhampiri, svetocha, vrăjitoare, drăcușori, îngeri căzuți și alte câteva creaturi mitologice, toate modernizate și aduse în zilele noastre. Deja de aici încep să detest acest gen. Cărțile a căror acțiune nu este adusă în prezent se desfășoară într-o altă lume, inventată. Acestea din urmă sunt mai acceptabile dar cele pe care le prefer sunt cele din trecut, când se presupune că aceste creaturi chiar existau. Diferența este că nu au telefoane mobile sau un limbaj potrivit adolescenților deoarece genul Fantasy e deseori cuplat cu genul YA. Mi se pare mult mai credibil, dacă tot sunt preluate din diferite legende și istorisiri, ca acțiunea să aibă loc în acel timp – precum seria Cronicile Vampirilor de Anne Rice. Adevărul este că deseori îmi plac aceste creaturi, dar autorii le transformă trăsăturile, le caricaturizează sau le umanizează, le distrug esența, după părerea mea. Vampirii Annei Rice sunt realiști, iar realismul este lucrul pe care eu îl caut în orice lucrare de literatură. În toate cărțile Fantasy pe care le-am citit, creaturile supranaturale nu sunt acceptate de societate, altele luptă pentru binele acesteia iar altele nu au deloc contact cu lumea exterioară. E timpul să trecem la exemple concrete așa că voi scrie mai jos lista tuturor cărților de acest gen pe care le-am citit, mai puțin cele clasate middle grade:

1. seria Academia Vampirilor (vampiri)
2. seria Georgina Kincaid (sucubi, demoni, îngeri și drăcușori)
3. primele 7 volume din seria Casa Nopții (vampiri)
4. primele 7 volume din seria Vampirii Sudului (vampiri, vârcolaci, zâne, vrăjitori, shapeshifter)
5. primele 5 volume din seria Vampirii din Morganville (vampiri)
6. trilogia Școala de Vrăjitorie (vrăjitori)
7. trilogia Jocurile Foamei (mutanți)
8. trilogia Forțele Răului Absolut (vârcolaci și vrăjitori)
9. primele 3 volume din seria Fallen de Lauren Kate (îngeri)
10. primele 3 volume din seria Hush Hush de Becca Fitzpatrick (îngeri)
11. primele 3 volume din seria Cercul Secret (vrăjitori)
12. primele 2 volume din seria Urâții (mutanți)
13. primele 2 volume din seria Ultima vrăjitoare din Transilvania (vrăjitori)
14. primele 2 volume din seria Altfel de Îngeri (vampiri)
15. Blestemul din Swoon (fantome)
16. Căderea de Liz Braswell (femeie-pisică)
17. Angelologia (îngeri)
18. Mai las-o moale cu fantomele (fantome)
19. Interviu cu un vampir (vampiri)
20. Plăceri interzise de Laurell K. Hamilton (vampiri, puteri paranormale)
21. Fascinație de Melissa Marr (zâne)
22. Elixirul Vieții (alchimie)
23. Sunrise at Sunset de Jaz Primo (vampiri)
24. Blestemul Focului (vrăjitori)
25. Harry Potter #1 (vrăjitori)

Cea mai realistă lucrare mi se pare trilogia Ultima Vrăjitoare din Transilvania scrisă de Anna Vary și publicată la editura Herg Benet. Chiar dacă acțiunea are loc în prezent, supranaturalii în cauză rămân fideli timpurilor în care s-au născut. Romanele Fantasy&YA de duzină publicate în ultimii ani sunt toate la fel. Viața e normală și apoi nu mai e iar acesta este începutul unei noi serii. Vreau să vorbesc strict despre depersonalizarea creaturilor supranaturale căci despre genul literar am mai vorbit într-un post anterior.

În primul rând, vampirii. După părerea mea, aceștia ar trebui să fie nemiloși, inumani, incontrolabili. Dacă tot s-a dorit ca ei să fie personaje atrăgătoare în romane, a fost adăugat sarcasmul. Dar nu suport să văd vampiri miloși. Corecți, neadaptați la moda zilelor noastre, da. Nu mai au sânge, nu le mai bate inima, sunt animați doar de foamea pentru sânge. Dacă ar fi așa, ei nu ar vorbi deloc… Îmi place ideea de ierarhie vampirică, precum în seria Vampirii Sudului. Îmi place că sunt obsedați de putere și bani din momente ce aceste două lucruri sunt vechi cât lumea. Pe de altă parte, vampirii nu sunt criminali, nu plănuiesc cum să omoare oameni, nu se tem de poliție. Se spune că sunt creaturi ale întunericului și nu le place să creeze vâlvă în lumea umană, vor doar să-și ducă existența eternă în liniște. Din moment ce trăiesc de atâta vreme pe Pământ, nu mai au dorința de răzbunare iar lipsa lor de sentimente sau vulnerabilitate se datorează aceluiași lucru, faptul că au văzut atâtea generații murind, au fost martori la atâtea evenimente încât nimic nu-i mai atinge. Dar aici e o linie subțire între o creatură ce se hrănește cu sânge uman și o ființă umană, o linie pe care mi-aș dori ca autorii să nu o mai depășească. Cred că vampirii ar trebui să fie nepăsători la problemele umane, vreau să fie evident că aceste două entități sunt diferite și trăiesc separat. Îmi place că sunt văzuți ca niște creaturi păcătoase, în principal în privința sexului, lacome, încrezătoare că pot obține tot ce vor. Vreau ca lumea vampirică să nu se combine cu cea umană, vreau romane în care oamenii nici măcar să nu aibă vreo replică. Sau poate o poveste dramatică, o ficțiune istorică despre cât rău au provocat aceștia umanității dar în niciun caz o poveste serioasă de dragoste dintre un vampir și o ființă umană, în care ființa umană îi reamintește vampirului cum e să fii om, în care ființa umană trece cu vederea faptul că ea este cina vampirului, în care ființa îl umanizează iar el se lasă umanizat. Vampirii sunt înșelători. Și poate faptul că îmi place seria Vampirii Sudului încalcă aceste reguli de mai sus, dar eu privesc seria ca pe un chick-lit, ceva amuzant. Și oricum, vampirii lui Charlaine Harris nu-și trădează cauza, majoritatea sunt la fel de inumani pe cât ar trebui să fie, pe când vampirii din Morganville încă se cred prietenii oamenilor și încearcă să-și controleze instinctele când defapt, o dată ce ai trecut pragul dintre viață și moarte, nu mai poți controla nimic. Deci nu cred că un vampir va vrea vreodată să aibă legătură cu tehnologia când singurul lucru de care îi pasă este foamea sa, nu numai pentru sânge. Nu cred că vampirii mai au un suflet, deci nu mai pot reveni la sentimentele pe care le aveau când erau în viață. O carte adevărată cu vampiri ar ilustra doar planurile lor de supraviețuire ca și specie.

Vrăjitorii și vrăjitoarele sunt, cred, personajele mele fantasy preferate. Pentru că, după cum spuneam, eu caut realismul iar acest gen de oameni s-au păstrat până în zilele noastre, chiar dacă magiile lor probabil că nu funcționează. Ei sunt realiști pentru că par cei mai credibili, pentru că le spun oamenilor ce vor să audă și le oferă moduri extraordinare pentru a primi ce își doresc. Cred că această credință a oamenilor, din cele mai vechi timpuri, vine din credința în cuvinte, în descântece, în natură. Și mai ales din faptul că oamenii încă se întreabă dacă aceste lucruri funcționează sau au funcționat vreodată. Vrăjitorii sunt oameni în uniune cu lumea spirituală, în mare parte. Din bineînțeles, și trăsăturile lor de bază au fost schimonosite de anumiți autori, ajungând să avem fie magie albă, fie magie neagră și superputeri care sunt menite să salveze lumea. A fost inventată a lume specială doar a vrăjitorilor, ca și cum ei nu s-ar putea integra în societatea omenească pentru simplul fapt că abilitățile lor sunt fie incontrolabile fie indispensabile pentru ei înșiși, din moment ce le fac viața mai ușoară. Aceste superputeri variază de la câteva descântece până la invocarea demonilor din alte universuri. Personal, mă enervează când văd trucuri menite doar pentru „a face farse”. Vreau să văd că personajele înțeleg adevăratul mod în care pot să-și utilizeze puterile. Nu cred că am citit vreo carte cu adevărat bună despre vrăjitorie. Cel mai mult îmi place să văd urmările vrăjilor pentru că de obicei, rezultă în blesteme asupra comunității. Cred că domeniul acesta, a vrăjitoriei, este cel mai vast și cel mai tentant pentru mine deoarece posibilitățile sunt nelimitate. Se știe despre vampiri că sunt statici, nu-și mai pot schimba forma, sunt meniți să trăiască pentru totdeauna cu foamea de sânge și teama de lumină însă vrăjitorii pot avea parte de o mie de alte aventuri, deoarece ei nu sunt condamnați de ceea ce sunt, tocmai pentru faptul că par a fi umani.

Cred că ar trebui să încerc literatura Sci-fi pentru mutanți buni, nu-i așa? Nu am citit până acum nimic legat de extratereștri sau alte creaturi care nu au fost menționate mai sus. Aștept în continuare să dau peste niște cărți cu adevărate grozave, despre lucrurile care par a fi imposibile pentru locul și timpul în care trăim astăzi. Țin să menționez că cel mai puțin îmi plac vârcolacii pentru că nu mi se pare că a fi un lup îți oferă o putere extraordinar de mare. Nu știu ce să spun despre cărțile în care apar mai multe tipuri de supranaturali și cumva se naște o confruntare între ei, nu știu dacă e bine să existe concomitent. Cumva pentru mine e, fie foarte realist, fie atât de lipsit de orice cunosc eu încât e briliant. Se pare că va trebui să mă mai documentez în acest domeniu, al ficțiunii despre creaturi supranaturale și abilități paranormale dar cu siguranță nu voi găsi ce îmi trebuie în cărțile Fantasy publicate, probabil, chiar în timp ce scriu acest articol. Dacă aveți propuneri, abia aștept să le aud. Majoritatea cărților și seriilor menționate mai sus m-au dezamăgit profund iar pe unele încă le mai continui din pură curiozitate. Voi ce părere aveți despre creaturi supranaturale ilustrate acolo? Credeți că seamănă vreun pic cu adevăratele legende despre ele? Vă deranjează că au fost umanizate și aduse în timpul în care trăim noi?