The Catcher in the Rye, recenzie

IMG_2669

Am citit această carte în limba engleză, sperând că voi înțelege mult mai bine ce a vrut autorul să spună, în limba originală decât tradus în română. Poate îmi voi arunca ochii și pe „De veghe în lanul de secară”, dar recomand tuturor să citească o carte în limba originală în care a fost scrisă, dacă este posibil.

Personajul principal al cărții este Holden Caulfield, un puști de 17 ani care este dat afară de la școală, din nou. El trebuie să se întoarcă acasă, în New York dar nu vrea să-și dezamăgească părinții din nou așa că decide să aștepte câteva zile, până când va începe vacanța de iarnă. În aceste zile, el își cheltuie banii la hotel, pe băuturi, țigări și mâncare. Se plimbă singur, își sună vechii prieteni și se întâlnește cu ei, dar orice ar face nu e fericit. Este greu să realizezi un personaj atât de depresiv, ce se găsește în aceeași stare constantă pe tot parcursul romanului. Nu există un plot propriu-zis dar asta nu mi s-a părut deloc deranjant, din moment ce este o narațiune la persoana I iar gândurile lui Holden au reușit să îmi mențină ochii pe hârtie la fiecare pagină. Pot spune doar că deznodământul este relevat din primele cuvinte și că toată aventura lui Holden este doar o reamintire a evenimentelor care au dus la acesta.

Este o poveste foarte tristă care te copleșește cu această stare pe tot parcursul ei, o disperare cruntă de care e greu să te eliberezi chiar și după ce ai închis cartea. Poate acesta este lucrul care o face să fie atât de bună. Mie personal mi-a plăcut extraordinar de mult. Trebuie să vă spun că nu e o carte obișnuită, pe lângă faptul că nu respectă momentele subiectului. Deși cuvintele folosite sunt ușoare, sentimentele personajului sunt greu de înțeles. Ca atunci când îți dorești ceva, îl obții iar apoi nu știi cum să reacționezi. Acesta este comportamentul lui Holden, un fel de nedumerire, un somn al morții, chiar o dorință de moarte imediat precedată de fericire oarbă. Într-un cuvânt, adolescența. Dar acesta este un cuvânt prea mic pentru a descrie această operă. Nu cred că în mintea oricărui adolescent se petrec aceleași lucruri. Holden reușește să fie pretențios prin a cere un stil de viață simplist și oameni care nu aleargă după lucrurile materiale. Într-un fel, și el se vede prins în această situație și ar face orice pentru a evada. Școala îl deprimă, oamenii îl deprimă. La final, nici măcar eu nu-mi imaginez cum ar putea să se facă vreodată bine. Holden se gândește la orice modalitate de a scăpa de acest normal plictisitor însă pare mereu să se lovească de același perete dur. Cred că așa se definește depresia. Recomand cartea tuturor persoanelor ce au un spirit tare și își doresc să intre cât mai adânc în mintea unui alt om, indiferent cât de întuneric e acolo. Și să nu uităm că Holden are un farmec aparte, de la cuvintele pe care le folosește la cum se îmbracă. Nu îi place nimic și își recunoaște impotența. Tare mi-aș dori să-l întâlnesc în viața reală.

4

Reclame

21 de gânduri despre „The Catcher in the Rye, recenzie

Adăugă-le pe ale tale

  1. Si eu prefer sa citesc cartile in limba engleza, mi se pare mult mai usor sa inteleg un personaj daca vad exact cuvintele folosite de el.
    Eu una ador psihologia personajelor si imi place sa vad acea alternanta a sentimentelor, de la o extrema la alta. Nu am mai citit pana acum o carte cu un personaj atat de intunecat, dar The Catcher in the Rye pare a fi un bun inceput.

    Apreciază

      1. O da,am auzit atatea despre aceasta trilogie,is amazing.Dar genul de carti clasice ai citit?Jane Austen?Sau altele,am nevoie de titluri poate asa mai gasesc si eu carti de citit din genul asta.

        Apreciază

  2. Si eu vreau sa citesc Portretul lui Dorian Grey,incerc sa citesc carti clasice,am inceput cu Jane Austen,imi place cum scrie,au inceput sa imi placa genul clasic de anul trecut.Ai vazut filmul?

    Apreciază

      1. Nici eu,astept mai intai sa am cartea si dupa aceea,as vrea sa il iau ca DVD,sa il am mereu.Am avut si eu niste momente de astea cu unele carti,uneori nu te prinde dar acum depinde si de genul carti sau cum te simti in acel moment.Eu am avut asemenea situatii cu cartile romance.

        Apreciază

      2. mie nu mi-au placut niciodata cartile romantice si nu cred ca-mi vor placea vreodata. nu sunt total impotriva cartilor clasice dar le prefer pe cele despre alte subiecte sau care au creat valva la vremea aceea, la modul negativ si care au fost interzise.

        Apreciază

      3. Genul historical romance imi place.Litera Stacojie este o carte clasica destul de interesanta,nu am citit-o,dar am de gand sa fac rost de ea.Exista o carte parca la editura Paralela 45,in carte iti da o lista lunga de carti ce au fost interzise la un moment dat si de ce,explicatii.

        Apreciază

      4. in mare parte, e o poveste de dragoste dar nu e deloc siropoasa. este o poveste simpla, logica, cu putine personaje si un final tragic. nu mi s-a parut foarte profunda…

        Apreciază

  3. Imi place cum suna!! De ceva vreme, imi doresc sa citesc si eu cartea. :)
    Nu prea obisnuiesc sa citesc cartile in engleza, decat in cazul in care nu a aparut la noi.

    Apreciază

  4. De multe ori se intampla ca traducerile sa schimonoseasca o carte. S-a intamplat sa citesc o carte de doua ori, o data in engleza si o data in romana. In romana nu mi-a placut mai deloc, pe cand in engleza am adorat-o.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: