Mathias, recenzie

Alexandra este personajul principal al acestei trilogii. În volumul 2, ea se întoarce înapoi în satul V., din Transilvania alături de oamenii cunoscuți acolo în primul volum: Mathias, contesa Aneke, Lorena și Nori. Aceștia vin la București după Alexandra, pentru ca Mathias să se poată convinge de dragostea lor. Nori este răpită așa că cei cinci sunt nevoiți să se întoarcă împreună în V. și de aici se declanșează acțiunea principală a volumul 2.

Narațiunea este făcută la persoana I, de către Alexandra. Dacă această carte, conform titlului, s-a bazat pe sentimentele și trăirile lui Mathias, volumul final se va baza pe deznodământul Alexandrei pentru această poveste. Scopul principal este nemurirea și ce înseamnă ea, deci trilogia are anumite aspecte supranaturale care în primul volum nu au fost așa de bine evidențiate. Asupra personajelor a fost aruncat un blestem și vom vedea ce urmări finale va avea acesta. Este deci o carte contemplativă asupra vieții și morții cât și a vremurilor din prezent și acum o sută de ani. Într-un cuvânt, este o îmbinare frumoasă dintre prezent și trecut și efectul timpului asupra oamenilor.

Trilogia conține ca temă iubirea și incestul, mai întâi dintre Aneke și Mathias, care au fost pedepsiți de săteni pentru calamitățile aduse asupra V.-ului cât și dragostea interzisă dintre Alexandra și fratele ei Răzvan. Cu toate astea, nu pot să spune că vreuna dintre cărți este revoltătoare sau aduce în prim-plan o idee imposibil de acceptat. Acțiunea se desfășoară pe de-o parte în Bucureștiul modern, cu tinerii generației noastre în care anumite lucruri vin natural, fără a mai fi șocante. Ideea pe care mi se pare că o promovează este aceea că dragostea e dragoste în orice caz și că e mereu bine să faci ceea ce simți, chiar dacă ești judecat sau pedepsit pentru asta. Alexandra vede în Aneke un idol, deși între cele două există deja multe asemănări vizibile.

Recomand această carte, cât și celelalte două care o succed respectiv preced, celor care caută povești de dragoste, sunt interesați de supranatural și apreciază combinația dintre vechi și nou. Vă avertizez că personajele au un comportament modernist și unele dintre ele, o limbă ascuțită și mult sarcasm. Eu personal, nu mă dau în vânt după cărțile siropoase dar mi-a plăcut cel mai mult lumea descrisă în V., natura și viața simplă a sătenilor. Mi-aș dori ca acest sat să existe cu adevărat dar sunt conștientă că el se regăsește mai mult sau mai puțin în orice sat românesc. Îmi place foarte mult să citesc despre stilul de viață bucureștean, mă simt mai apropiată de povestea cărții și sugerez tuturor să îmbrățișeze patriotismul care mie, personal, mi-l oferă acest tip de literatură. Susțin autorii români care scriu în limba maternă și apreciez piața în creștere a romanelor de calitate, menținută în mare parte, după părerea mea, de editura Herg Benet.

Acestea fiind spuse, romanul Mathias mi-a plăcut într-o oarecare măsură datorită ușurinței și plăcerii cu care poate fi citit și modului în care te face să te pierzi printre pagini; fără să-ți dai seama, ai și ajuns la capătul romanului mai repede decât ai fi crezut.