Afirmație: „Când cineva susține că romanele YA sunt scrise într-un mod prea simplu, îmi place să-l citez pe Hemingway:
Chiar crezi că emoțiile mari vin din cuvinte mari?” (tradus dintr-un tweet)
Opinie personală: Eu cred că Hemingway s-a referit la oameni, nu la cărți când a spus asta. Într-adevăr, în viața reală, poate nu toată lumea reușește să-și exprime sentimentele așa de bine sau pur și simplu, nu mai e nevoie dat fiind apropierea fizică sau alți factori. Dar cu cărțile, eu zic că treaba stă altfel. Și până la urmă asta sunt ele, sunt formate din cuvinte mari, întâmplări mari, nu ceva casual. Cărțile sunt scrise cu pasiune și emoțiile sunt descrise până la cel mai mic detaliu pentru ca cititorul să se poată transpune.
Deci da, dacă citesc un roman YA, observ imediat lipsa de implicare emoțională, eu așa o numesc, a autorului. Nu cred decât ceea ce văd și dacă nu e, chiar nu e. Pentru că, după cum am spus, nu pot avea parte de vreun fel de apropiere fizică de personaje, pentru a avea loc un schimb de energie și brusc eu să înțeleg tot ce simt ele.
Dar sincer, am citit și cărți YA care se abat de la această regulă și nu sunt chiar așa de simple.
Exemple pozitive: Blestemul din Swoon de Nina Malkin, Elixirul Vieții de Kenneth Oppel
Voi ce părere aveți? Apreciați cărțile YA, cu tot cu lipsa lor de profunzime?
Nu prea. Unele sunt plictisitoare. Parerea mea . ;)
Depinde de ce imi transmit ele si de starea in care ma aflu atunci cand le citesc.
Sunt unele care imi plac si altele care nu , la fel ca in orice gen . Sunt carti bune si nu atat de bune , plus ca fiecare are gustul sau in ceea ce priveste cartile