UPDATE: Autori și cărți preferate

M-am gândit că ar fi și cazul să fac această postare, căci s-au schimbat aproape drastic lucrurile față de ultima oară. Sunt în sfârșit mulțumită de cărțile pe care le citesc, fiindcă nu mai există niciuna care să mă lase la fel cum eram înainte de a o citi; impactul fiecărei lecturi se resimte, după ce am început să achiziționez un tip de literatură spre care aspiram de altfel dintotdeauna, dar nu mă simțeam pregătită să-l cuprind. Aș vrea să vă vorbesc așadar despre noile nume și titluri care m-au influențat în ultima perioadă, căci în acest gen vor fi categoric și descoperirile mele ulterioare, direcția în care voi merge pe toate planurile. Iac-așa:

  Julian Barnes, fruntaș. Am ajuns în punctul în care sunt destul de sigură că orice aș citi scris de acest geniu tragicomic, voi fi pe deplin captivată de cartea respectivă, fie ea de ficțiune sau non-ficțiune. Am început cu Trois, am continuat cu Niveluri de viață și am revenit la continuarea primei cărți, Iubire etc. Deși poveștile sunt oferite, perspectiva și stilul sunt aceleași: uimitoare, lucruri la care nu m-am gândit niciodată în acest fel, o gură de aer curat. Nu pot spune că vreunul din titlurile menționate a reușit să ajungă printre preferatele mele însă mai am alte zece cărți în bibliotecă din care să aleg. E imposibil să nu fie vreuna de cinci steluțe! Oricum, știu că Barnes e garantat să-mi placă, e un autor al cărui nume îmi tresaltă inima când îl văd înscris pe un volum (pe care trebuie neapărat să-l am, nu-i așa?) și mai e doar un pas până să îi creionez un întreg portret, să fiu o adevărată cunoscătoare și să nu mă mai satur de deliciile sale literare, ironia fină și tristețea profundă, atât de sincer redată.

Ca să sar de la una la alta, o nouă carte pe lista preferatelor mele a ajuns în acest an Rockstar de Cristina Nemerovschi. Bineînțeles că ea a rămas pe lista mea de favoriți de când am descoperit-o, acum vreo șase ani, însă ultima ei creație m-a lăsat cu mâinile încleștate pe pagini și deja mi-e frică să aflu cum va fi următoarea, „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată„, promisă tot anul acesta. Cam asta e mereu teama mea cu Cristina: dacă scrie o carte mai bună ca ultima?! Ce fac atunci, mă simt ca o trădătoare. Legat de Rockstar însă, elementul cel mai dătător de viață pentru mine a fost metafora aceea a protagonistului, că noi toți influențăm câte puțin alți oameni ca noi, care la rândul lor influențează pe alții și astfel avem parte de o lume mai bună. Pe acest principiu se și bazează cartea, idoli influențați de alți idoli, rockstar-uri, și mi s-a părut briliant. Nu o pot lăuda destul pe Cristina dar sunt convinsă că tot ce va mai scrie va fi un nou punct de referință pentru mine, într-un fel sau altul, va impacta o schimbare și asta e tot ce poți cere de la o carte și un autor bun.

Mai departe, deși cred că v-am înnebunit deja, nu-l pot lăuda destul nici pe Vladimir Sorokin, de la care am citit deja două cărți și mai alte două necitite în bibliotecă. Sunt unii autori pe care simt nevoia să-i conserv, să nu le deschid cărțile cu sete din prima, pentru că oricum știu că voi iubi orice stă scris acolo. E cazul și autorilor menționați anterior, desigur. Nu vreau să distrug corola de minuni a lumii, despre asta e vorba, mi-e teamă să nu cumva să mânjesc, cu intelectul meu încă în formare, o mare operă de artă; cel puțin nu îmi pot reproșa faptul că nu știu să recunosc una atunci când o văd, chiar dacă poate nu o înțeleg pe deplin la momentul întâlnirii. Am citit așadar Inimile celor patru și Kremlinul de zahăr iar ambele m-au cucerit într-un fel inexplicabil; ambele sunt cărți pe care le simți, mai degrabă decât să le citești. Poate nu toate cuvintele sunt accesibile, mai ales unei persoane care nu e cunoscător al culturii ruse, dar cu ambele cărți am simțit ceva similar cu scenele din desenele animate, atunci când un copil deschid o carte iar dinăuntrul ei sar raze de soare sau mai știu eu ce. O magie foarte întunecată, mereu mă surprind singură când sunt așa de fascinată de atâta comunism, violență, tortură și scârboșenii, but I guess that’s just who I am. Astfel, nu pot da argumente foarte concise pentru care Sorokin e un autor așa de bun, știu doar că e într-o altă ligă față de tot ce am citit până în prezent și va continua să mă fascineze până la ultimul cuvânt pe care l-a scris.

Următorul autor de care știam că mă voi îndrăgosti chiar dinainte de a-l citi (aveam așteptări foarte mari de la el) este Chuck Palahniuk. În prezent citesc Blestemați iar prima carte citită a fost Snuff, care categoric nu e cel mai reușit roman al său și totuși, dacă cel mai slab arată astfel (trei stele), cel mai bun trebuie să-mi întoarcă lumea peste cap, ceea ce probabil se și întâmplă as we speak. El este feblețea mea, cel al cărui stil, pe atât de ușor de citit pe cât plin de toate nebuniile pământului, reușește să mă posede, să mă facă să rânjesc plină de sadism, să-mi satisfacă veșnic această nevoie de lucruri crude dar nu foarte serioase… Este un nihilist, asta vreau să spun, iar eu îi iubesc pe nihiliști. Tind să cred că este unic în subiectele abordate, că îi aparține doar lui acest fel cartoony de a jongla cu emoțiile personajelor, fără să uite o clipă sau să ne lase pe noi să uităm că de fapt asta e lumea și singurul mod prin care poți să-i supraviețuiești e să-ți fie pohui de ea. El duce poate tragicomedia lui Barnes într-un cu totul alt punct de fierbere, mai excitant, mai pe față, de parcă ne râde în nas într-un fel. Abia aștept să mă delectez cu celelalte romane ale sale și practic, să citesc tot ce a scris vreodată pentru că m-am hotărât că merită.

Așadar, Barnes, Palahniuk și Sorokin sunt toate nume noi pe această listă. Un alt nume care mă face să fiu sigură că îmi va plăcea orice a scris este Haruki Murakami (după În noapte și Pădurea Norvegiană). Altul este Radu Găvan (Exorcizat, Neverland). De asemenea, Mircea Eliade, Margaret Atwood și mulți alții sunt autori pe care trebuie să-i mai testez dar au mari șanse de a ajunge în topul meu. Atunci când citești o carte scrisă de un autor cunoscut și îți place, înseamnă mult, însă abia după ce intri mai adânc în opera sa poți să-ți dai seama cu adevărat dacă reușește să te satisfacă pe deplin ca și cititor. Cei de sus mi-au oferit suficient material pentru a ajunge la această concluzie, cel puțin până acum, așa că pentru cei mai leneși voi posta o listă scurtă cu titlurile și autorii menționați, pe care i-am acumulat în lista mea de preferați față de ultima dată când am scris pe această temă, plus cei dinainte (/dacă vrea cineva să știe autorii și cărțile mele preferate, acesta e răspunsul, în ordine aleatorie):

AUTORI: Julian Barnes, Cristina Nemerovschi,Vladimir Sorokin, Chuck Palahniuk, Haruki Murakami, Radu Găvan

TITLURI: Inimile celor patru, Rockstar, Suge-o, Ramona!