Cristina Boncea

Pentru că momentan citesc cartea Ochi-de-pisică și are 500+ de pagini (recenzia va apărea cel mai probabil după Paște), m-am gândit să reînvii vechile amintiri legate de lectură și să revin asupra unuia dintre autorii mei preferați. Deși am citit destul de puține cărți scrise de Terry Pratchett, m-am convins de la primul roman că voi adora tot ce scrie. Până acum am citit Trilogia Nomilor, Semne Bune (scrisă împreună cu Nail Gaiman), Domnul cu Coasa, Eric și Uluitorul Maurice și rozătoarele lui educate, ultimele trei făcând parte din seria Lumea Disc. Preferatele mele dintre toate acestea sunt Semne Bune (o parodie după filmul/ele The Omen) și Domnul cu Coasa. Mai jos, voi lăsa o listă cu motive pentru care acest autor e un must-read.

Vreau să menționez că în argumentele de mai jos nu este inclus decât ceea ce știu eu deja, fără să mă fi documentat despre celelalte opere.

1. Umorul lui este cel mai amuzant lucru pe care l-am citit vreodată. Nu vei mai găsi asemenea glume nicăieri. Sunt sigură că acesta se regăsește în orice carte scrisă de Pratchett vreodată. Nu mi s-a întâmplat vreodată să nu râd cu lacrimi la aproape toate cărțile lui.
2. Cu toate că romanele sunt umoristice, toate au o pildă. Personajele lui sunt rareori umane iar personalitățile și faptele acestora sunt defapt luate din realitatea oamenilor, din lumea în care trăim. Ironia autorului nu este niciodată gratuită, ci vrea să ne îndrepte atenția către defectele umane. Autorul ni le așază în față iar nouă ni se par comice dar defapt, lucrurile de care râdem sunt adevărul gol-goluț despre lume.
3. Personajele sunt mereu simpatice, deseori par prostuțe dar mereu reușesc să-și rezolve conflictele. Pe lângă faptul că sunt adorabile, mie mi s-au părut unice și originale.

 Poate că nu am citit suficiente romane umoristice ca să pot face o comparație dar eu deja îl consider pe Pratchett un clasic, chiar dacă e încă în viață. Multe dintre romanele lui au fost publicate și în România iar eu voi continua să-mi întregesc colecția.

Voi ați citit vreuna dintre cărțile sale? Ce părere aveți?