Trilogia Sânge Satanic (Full Review)

Ultima carte a acestei trilogii, scrisă de Cristina Nemerovschi și publicata la editura Herg Benet, a apărut nu cu mult timp în urmă iar eu am citit-o chiar săptămâna trecută. Acum urmează să-mi scriu părerea despre întreaga serie…

Cum am ajuns să citesc aceste cărți? Foarte simplu, am câștigat primul volum la un concurs pe un blog. Am așteptat câteva luni până să-l primesc pentru că aveau probleme la respectiva librărie (online cred) care oferea premiul. Mi-am primit cartea într-un final (dacă nu ar fi avut un titlu și un cover atât de demențiale, aș fi renunțat cu ușurință la premiu, dar în acest caz nu a fost posibil) și am citit-o. Am citit-o foarte repede și mi-a plăcut foarte mult. I-am scris o recenzie pe vechiul meu blog și așa am ajuns să o cunosc pe Georgiana care avea și ea un blog și din coincidență, locuia în același oraș cu mine (Târgu-Jiu), care ar fi fost șansele? Am corupt-o și pe ea cu această serie. Apoi i-am făcut o recenzie video, nu mai știu ce spuneam pe acolo, aveam vreo paișpe ani, a primit câteva likeuri, vreo 300 de vizualizări și bineînțeles câteva dislikeuri și comentarii de genul „ești o satanistă drogată” și chiar am râs pentru că nu am bani de droguri.

Ideea e că acest video a avut o altă urmare ubercool. M-am dus la evenimentul ce sărbătorea doi ani de la înființarea editurii Herg Benet. M-am dus special știind că autoarea va fi acolo dar nu m-am așteptat nicio secundă ca dumneaei să știe cine sunt eu. Dar a văzut videoul de pe youtube… Am făcut o poză și am primit un autograf pe al doilea volum al trilogiei.

M-am dus frumos acasă și l-am citit și pe ăsta, tot la fel, foarte repede. Nu e că romanele sunt superficiale și au tot timpul cuvinte ușor de înțeles, ci pur și simplu acțiunea decurge foarte repede, logic, ușor de urmărit. Și au foarte multă acțiune, Cristina Nemerovschi nu pierde vremea cu descrieri lungi și fără rost. Oricum, povestea achiziționării ultimei cărți e și mai simpatică… Trebuie menționat că m-am reîntâlnit cu autoarea la Gaudeamus 2013 dar volumul nu era lansat încă așa că am cumpărat altă carte atunci.

Am achiziționat Rezervația Unicornilor după ce am stat cinci ore în Cărturești și am citit jumate din carte. În fiecare marți, aproape, sunt la Cărturești la Romană și atunci aveam ceva de făcut… Anyway, data viitoare când am mers am știut că trebuia să cumpăr cartea. Am continuat să citesc de unde rămăsesem și am terminat-o ghici cum? foarte repede. Dar știam că e ultima și că trebuia să am grijă, să-i păstrez esența, să nu o epuizez așa de brusc.

O să povestesc pe scurt despre ce e vorba în cele trei cărți: M. e personajul principal. În primul volum are 25 de ani și își trăiește viața… cam asta face în întreaga trilogie dar important e cum. Se distrează și atât. Face rost de bani pentru că (probabil) arată bine dar în special pentru că femeile sunt impresionate de el. Nu muncește și nu-și dorește nimic din ce nu-și poate permite, adică își permite tot ce-și dorește (băutură, metal și pe R.).

În al doilea volum, este povestită viața lui din ”tinerețe”, adică adolescență. Iar la final are 30 de ani și se gândește că asta trebuie să însemne ceva… Dar adevărul e că M. nu se schimbă niciodată și doar e întristat de faptul că oamenii pe care-i iubește se schimbă. E o trilogie filosofică, gândurile lui M. sunt cele care o alcătuiesc iar acțiunile lui sunt doar rezultatul gândurilor. Tot ce face e să trăiască, să privească în jurul lui și să realizeze chestii. Nu e așa de ușor de explicat dar serios, trilogia asta poate deschide mintea oricui, oricărei persoane care e fixată pe o idee anume, trilogia demitizează orice și arată doar adevărul pur. Mereu mă simt aiurea vorbind despre ea pentru că mereu mi-e teamă că nu o înțeleg complet și nu vreau să spun vreo prostie…

Am scris despre primul volum în examenul din clasa a VIIIa când trebuia să descriem o carte pe care am citit-o…

Oricum, era și timpul ca literatura românească să dea lovitura, să strige „Încă exist!” și chiar să te lase cu gura căscată. Recomand trilogia asta oricui, este valoroasă și sunt absolut convinsă că oricine se poate regăsi în M. la un moment dat.

Mi-a făcut plăcere să fiu în această aventură alături de M., e o companie plăcută…

E de prisos orice altceva aș mai putea spune, acum s-a terminat.

Am aproape toate cărțile Cristinei Nemerovschi, mai puțin „Ce facem cu România?” pe care bineînțeles o voi achiziționa cât de curând. Nymphette_dark99 e preferata mea, sincer. Am citit și Pervertirea dar nu m-a prins la fel de bine…

Oricum, această trilogie este de aur și nu pot decât să sper că vor apărea cât mai multe cărți la fel de adevărate, realiste, legate de viața în România și mentalitățile diferite ale oamenilor. Numai și prin faptul că aceste lucruri sunt expuse, fără să afirme ceva anume, acest lucru poate ajuta la dezvoltare, măcar intelectuală.

Aștept deci cu nerăbdare următoarele cărți ce vor fi scrise de Cristina Nemerovschi!